Ascensiunea si caderea celor de la Dnipro Dnipropetrovsk

Sfarsitul este aproape pentru un club care a scris istorie pentru tara sa. Atat in ​​Uniunea Sovietica, cat si in Ucraina independenta, un sezon anume a fost punctul culminant al istoriei Dnipro Dnipropetrovsk: finala UEFA Europa League din 2015. Nimic nu ar fi putut prezice dezastrul in care clubul avea sa ajunga patru ani mai târziu, cand se apropie lent de disparitie. Spre deosebire de rivalii Metalist Harkov, Dnipro a reusit sa continue sa existe sub o anumită forma. Cu toate acestea, drumul de la a treia echipa ucraineana care a reusit sa ajunga intr-o finala de Cupa UEFA, a doua de la independenta Ucrainei, la Liga de amatori, este o poveste mai mult decat tragica.

In primul rand, Dnipro Dnipropetrovsk a fost a doua cea mai importanta echipa din Ucraina in liga sovietica, dupa Dynamo Kiev. Al doilea club ucrainean care a castigat campionatul in URSS, in 1983 și 1988, precum si un club care a inregistrat doua sferturi de finala in Cupa Campionilor Europeni, fiind eliminata de Bordeaux și Benfica. Cu toate acestea, dupa independenta Ucrainei, echipa a cunoscut o cadere, nemai fiind atat de relevanta pana in 2004, atunci cand s-a intors in cupe europene, unde avea sa participe anual.

Dar inainte de cel mai de succes sezon al lor. Totul a inceput atunci cand Dnipro a terminat pe locul 2 în Ucraina, in 2014, pierzand campionatul in fata lui Shakhtar Donetsk, dar calificandu-se in UEFA Champions League dupa 25 de ani, in premiera in noul format. A fost eliminata in preliminarii de Copenhaga. Nimic nu ar fi putut prezice performanta. Dupa ce a adunat doar patru puncte in cinci meciuri in grupa, Dnipro au gazduit pe Saint-Étienne pe Dnipro-Arena in fata a putin peste 2.500 de oameni. Nimic de pierdut. Apararea lui Dnipro a fost un fel de cetate indestructibila, iar echipa a castigat cu 1-0 pentru a termina pe locul 2 grupa, cu 7 puncte, un loc sub Inter. Dupa care echipe ca Olympiacos, Ajax, Club Brugge si Napoli au cazut victima ucrainenilor. Patru meciuri, patru victorii, cinci goluri marcate si nu un singur gol acordat pe teren in care au fost atat de obisnuiti cu esecul din partea celor de la Dynamo Kyiv.

In consecinta, capacitatea lor uluitoare de a anihila adversarii in meciurile din Ucraina au fost suficiente ca echipa sa ajunga pana in finala, si, in ciuda eforturilor deosebite impotriva celor de la Sevilla, s-o si piarda. Spaniolii au castigat trofeul cu o victorie de 3-2 intr-o noapte care s-ar fi putut dovedi favoarea lui Dnipro atat de usor. Sunetul fluierului final al lui Martin Atkinson a marcat concluzia unei nopti si a unei campanii istorice. In curand, clubul istoric avea sa cada si el.

Sezonul urmator a inceput intr-o maniera tipica pentru Dnipro. Deja incepea sa se destrame echipa. Sevilla a presarat sare pe rana dupa ce l-a semnat pe Konoplyanka, iar Kalinić si portarul Denys Boiko au plecat si ei. Pe masura ce au aparut problemeledilemele financiare au aparut, clubul nu a reusit sa le gestioneze in anii urmatori. Mai intai a fost demisia lui Myron Markevych, alaturi de vanzarea a 17 jucatori.

A urmat un anunt potrivit caruia clubul a primit inderdictie din a semna jucatori din cauza unei datorii catre fostul antrenor Juande Ramos si personalului sau. Au urmat depunctari ce au dus echipa in zona retrogradabila. Remarcabil, insa ce era mai rau inca nu venise. 

Dnipro a fost retrogradata, in cele din urma. Dar nu doar una, ci doua divizii, ajungand la fotbal amator la mai putin de trei ani de la prima finala de cupa europeana. Pe masura ce aniversarea lor de 100 de ani se apropia, semnul unui secol istoric la culmile fotbalului ucrainean a fost umilit de munca unui singur om; un barbat care a deconectat singur inima orasului in care s-a nascut; un om a carui activitate abia incepuse.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *